Sunday, September 30, 2007

L'Étranger

Pe strada, pe ploaie (cred ca asta veti tot auzi), dupa un film, fumam:

Barbat: [...] cancer. [...] committing suicide. Quit smoking!
Eu: I will.
Barbat: You have an accent. Where are you from?
Eu: Romania.
Barbat: Haha, that's why [fumez]. Good luck.

Si aici partea interesanta nu mi se pare cea cu 'Haha, that's why', ci cea cu depistarea accentului dupa un simplu 'I will'. Ceea ce imi aduce aminte de Bucuresti, cand, la butic, dupa 'O cola, va rog', ma intrebau daca sunt din Sibiu sau din Baia-Mare sau din Cluj. Straniu: de ce nu nimereau Arad niciodata?

*[...] denota ca nu am inteles ce spunea.

Saturday, September 29, 2007

'In Memoria di Me'


Imagini de o austeritate impecabila, in 'In Memoria di Me', un film despre cautarile religioase ale unui tanar intr-o manastire iezuita. in ciuda opiniei majoritatii criticilor, ca filmul nu reuseste sa patrunda in intimitatea devenirii spirituale a tanarului, ceea ce este adevarat, mie mi se pare ca tocmai in asta sta frumusetea si adevarul lui. reguli pe care nu le intelegi dar carora te supui in speranta ca, odata, vei intelege de ce, personaje ale caror gesturi raman inexplicabile (si cate gesturi de-a lungul vietii oricui nu raman esentialmente inexplicabile?), minciuni al caror rost ramane partial ascuns, coridoare care rasuna obsesiv de pasi misteriosi, al caror mister nu se reveleaza (dar, din nou, cate mistere se reveleaza?), o liniste care trebuie sa fie plina, insa pentru unii e goala, dar cum e pentru ceilalti nu stim, priviri care vor sa spuna ceva si nu reusesc. nimic nu e explicit in 'In Memoria di Me', decat poate indoiala privind increderea in vocatia aleasa. pentru mine nu e un film despre cautari spirituale, ci un film despre cautari pur si simplu, de fapt, nici macar: despre toate lucrurile pe care le traim fara a le intelege vreodata complet.

Thursday, September 27, 2007

Tigri si Dragoni

azi incepe VIFF, adica Vancouver International Film Festival. nu stiu cate sute de filme sunt, in orice caz mi-a luat o ora sa aleg la ce filme sa ma duc, si apoi inca doua ore ca sa le planific, doua pe seara in timpul saptamanii si doua-trei pe zi in weekend. nu stiu daca o sa ma duc la toate, insa nutresc speranta ca am inteles bine si ca ele vor fi programate pe tot parcursul anului la cinematograful meu preferat, ma rog, numai pe asta il stiu, dar presimt ca e preferatul. si de unde ardeam de nerabdare sa ma duc la filme est-europene, iata ca nu prea am la ce: unul romanesc (palme d'or-ul), unul polonez, unul ceh, unul croat si cam atat. multe frantuzesti. destul de multe canadiene - si la astea mi-am propus sa ma duc. si, mai ales, in mod surprinzator, ma atrage sectiunea 'dragons and tigers', i.e. filmul asiatic. pe diseara, 'Atonement', sunt curioasa.

Monday, September 24, 2007

Intruziuni

Pe la 1 noaptea, incercand sa adorm, butonam plictisita la televizor, neasteptandu-ma la nimic in afara de reclame, teleshopping sau stiri, cand descopar pe canalul Shaw Multicultural, pe care nici nu stiam ca il am, filmul 'Dupa-amiaza unui tortionar', pe final. Apoi a urmat 'Memorialul durerii', un episod pe care chiar l-am mai vazut, cutremurator, ca toate de altfel, despre decimarea elitei intelectuale si politice romanesti in '50. Inconfundabila voce a Luciei Hossu Longin, incarcata de revolta, a rasunat in puterea noptii intr-un oras nord-american care numai treaba asta nu o are.

Azi intr-o redactie de ziar, simtindu-ma eu probabil in elementul meu, m-am trezit raspunzand cu un 'Da' sonor la intrebarea unui, ca sa zic asa, coleg.

Seara, coboram dealul, ploua marunt, plasele ma taiau la maini si, peste toate astea, in casti trebuia sa ascult o melodie pe care simteam ca nu o mai suport, dar nu aveam ce face, nu aveam nicio mana libera sa schimb melodia sau macar sa imi smulg castile din urechi, iar tevatura de a lasa totul pe jos pentru a-mi elibera mainile era prea mare. Si nu se mai termina oribilitatea aia. Fara sa imi dau seama macar, pe strada aproape pustie, am slobozit un lant de 'm__e, p__a masii, p__a mea', pana cand s-a sfarsit idiotenia.

Sunday, September 23, 2007

'Enciclopedia sufletului rus'

'Daca am prezenta lumea in care traieste matusa Niura, ar iesi o poveste despre vicisitudini. Rezistenta in fata primejdiilor se datoreaza in egala masura eforturilor si miracolului. Pentru occidental, lumea este un camp de munca. Pentru rus - un spatiu fabulos, populat de fapturi inzestrate cu putere magica. Uneori aceasta putere e ca si inexistenta, alteori ea rastoarna muntii. Fabulosul lumii ruse rezida in principiala ei indescifrabilitate. Dusmanii sunt perceputi ca putere necurata. Cauza si efectul isi schimba locurile. Se infiripa legaturi misterioase. Povestea e conspirativa. Pisicile negre sunt puse pe acelasi plan cu intrigile providentei. Rusul deschide portile gandirii fabuloase si se opreste la hotarul dintre doua lumi. Nu-l linistesc nici creatia, nici contemplatia. Specificul lumii ruse consta in autodevorare. Ma atrag fantasmele fermecate ale lumii magice, dar sunt nelinistit din cauza incapacitatii de a face fata vrajitoriei. Rusia e introvertita, daca ne referim la posibilitatile ei, si extravertita, atunci cand e vorba de neputinta ei'.

*fragment din 'Enciclopedia sufletului rus' de Victor Vladimirovici Erofeev, o carte pe care as citi-o acum

Saturday, September 22, 2007

chez nous / chez vous

subiectiv, dupa 3 luni si ceva:

in romania: se mistocareste, se iubeste, se moare, se discuta, se barfeste, se povesteste, se bea, se fura, se misticizeaza, se injura, se sta, se fumeaza, se dramatizeaza, se agreseaza, se smechereste, se leneveste,

in canada: se munceste, se respecta, se accepta, se organizeaza, se rezolva, se ingrijeste, se cumpara, se calculeaza, se argumenteaza, se vindeca, se controleaza, se menajeaza, se insinueaza, se planifica, se ofera,

Tuesday, September 18, 2007

Meandrele Concretului

Uneori ma indoiesc profund ca voi intelege vreodata Meandrele Concretului, cu tot alaiul lor de de ascunzisuri, secrete, reguli nescrise, diplomatii, interese, minciuni, omisiuni, obligatii, compromisuri, tertipuri, reciprocitati, acuze si defensive, jumatati de adevaruri, pupincurisme si laude de sine.

Adesea nu inteleg nici macar relatia dintre munca si bani.

Cand imi e dat, in doze minuscule, sa inteleg franturi din aceste meandre, ma minunez si ma scarbesc totodata. Cel mai firesc ar fi sa ma tin deoparte, sa nu ma intereseze sau sa ma intereseze asa de la distanta, insa nu stiu cum se face ca mereu ma nimeresc in contexte in care trebuie sa ma intereseze.

Friday, September 14, 2007

networking, recycling, dancing

nu vreau sa insinuez nimic (si stiu prea bine ce ar putea reiesi ca insinuez) dar va anunt ca romanii la coada la lapte sau la prune sau la oua faceau networking. si va mai anunt ca tot romanii cand tineau borcanele de la alimentara sa puna in ele zacusca sau cand se perindau prin oras cu plasa din material textil faceau recycling. am trait atatea vieti. cred ca doar asta vreau sa zic. si ca istoria se repeta, sub ochii nostri, daca avem noroc.

a, si am visat ca am dansat cu coca bloos, pe scena.

Monday, September 10, 2007

Curaj?

simt o nevoie irepresibila de a clarifica o notiune sau, ma rog, macar de a incerca sa o clarific, pentru ca ma scoate din sarite de ceva vreme incoace.

e vorba despre notiunea de curaj. mi se aminteste, in mod repetat, de Curajul pe care eu l-am avut venind aici. mai mult, de curajul de a veni in canada singura. in continuare, sunt indemnata sa imi mentin Curajul. pur si simplu nu inteleg la ce se refera curajul asta.

pentru punctul unu> curajul de a fi venit. ce curaj anume? cand spunem curaj, ne gandim, nu-i asa, la eventualele pericole care ne pandesc cand intreprindem ceva. ei bine, cam care sunt pericolele care te pot pandi cand pleci intr-o tara cum e canada? ce ti se poate intampla asa incat sa ai nevoie de curaj? se stie foarte bine ca aici dintr-un salariu absolut normal poti sa ai casa si masa, adica minimum necesar traiului. ce curaj imi trebuie ca sa imi caut un serviciu sau ca sa ma duc la serviciu sau ca sa ce, la urma urmelor? sunt lucruri absolut normale, pe care le face orice om care este integrat in societate. pentru ce anume imi trebuie deci curaj?

la punctul doi> curajul de a continua sa ma lupt aici, sau sa raman aici, sau asa ceva, ca nici nu inteleg la ce se refera. e clar, pentru cei mai multi dintre romani, orice in canada este mai bine decat orice in romania. stiu ca si eu am crezut asta mult timp, din sentimentul ala nenorocit de autodepreciere si dispret de sine ca natie, care pluteste in aer in romania, si pe care acuma nu il mai inteleg defel. si nu mai inteleg raportarea asta nenuantata, Ramai acolo, ca acolo e Binele, aici e Raul. nici nu stiu prea bine cum de fapt anvizajeaza oamenii care imi spun asta binele. ca nimeni nu precizeaza. e ceva asa, foarte vag si imprecis, Acolo e Bine. imi este foarte familiara si abordarea S-a intors inapoi, e clar, nu i-a iesit acolo. acuma ma amuza. ce anume sa nu iti 'iasa'? ce e si cu judecata asta a vietii in termeni de 'iti iese' versus 'nu iti iese'? sunt unele notiuni care, mai nou, ma lasa perplexa, prin nedefinirea lor, sau prin gresita lor definire.

acuma am scris sub impulsul unei infierbantari, insa la toate lucrurile astea m-am tot gandit de cand sunt aici si in mare intrebarile si perplexitatile mele ar fi aceleasi si in stare de calm.

Light

M-a intrebat tata cum e lumina aici. (eu aveam discutii indelungi cu tata, la colt de strada, analizand lumina din arad). mi-am dat seama, cand m-a intrebat, ca nu stiu cum e lumina aici. nu disting nuantele luminii. stiu cand e soare si cand nu e soare, atat. imi amintesc nuantele precise ale luminii de ora 6 dintr-un august insorit de la arad, disting clar lumina dupa-amiezelor de iulie sau de august de la ghioroc, o, ce diferite sunt, imi amintesc perfect dupa-amiezele bizar de insorite din noiembrie si lumina lor, imi amintesc lumina de dimineata din camera mea, lumina (cred ca inventata de mine) din fata blocului bunicilor, lumina cu totul unica din octombrie de la bucuresti, lumina din miezul zilei de la moneasa dintre munti, atatea si atatea nuante, care invaluie oamenii si obiectele si le dau nu numai o singura viata, ci multe, multe vieti.

Sunday, September 02, 2007

No Ribbon

Alex,

Devendra ar putea canta si Elvis, ca tot Devendra ar fi. La un moment dat mi s-a parut ca canta Be My Lover. Pe final, 'move so psychedelically'. Si totusi, fara panglica. (Un bou in spatele meu, tot timpul facea uuuuuu aaaaaaa). Inele, barba, sunete, plete, I wanna live in Jamaica. Cum e sa te cheme Devendra?